JURNAL DE IMPRESII

O zi din săptămâna „Școala altfel” petrecută în dulcele 

Târg al Ieșilor

         Pregătiţi să descifrăm necunoscutul, am pornit plini de speranţă, de nerăbdare şi energie în ultima excursie în care urma să fim împreună ca un colectiv unit ce suntem. Am oprit timpul, am oprit şi trenul… şi am îmbrăţişat fiecare clipă pe care am petrecut-o alături de prietenii mei.

            Am avut parte de mici obstacole(s-a stricat locomotiva şi am aşteptat două ore, într-o haltă, să se remedieze situaţia, colegei noastre, Isabela, i s-a rupt încălţămintea din cauza mersului, la întoarcere era cât pe ce ca trenul accelerat să plece fără noi…), însă am reuşit să trecem peste aceste ,, neplăceri,, care până la urmă au fost deliciul excursiei.

         Am avut parte de momente amuzante, de răsturnări de situaţie, momente emoţionante, unice care ne-au unit, care ne-au făcut mai apropiaţi şi mai sinceri.

Alături de celelalte excursii la care am participat împreună cu doamna dirigintă,Cristina Airinei, aceasta a fost una specială, plină de emoţie, cred că va rămâne  una dintre cele mai frumoase amintiri din gimnaziu.

            Am cunoscut oameni noi, un oraş nou, o nouă istorie, o nouă poveste, o nouă… dirigintă – prietenă de nădejde, bună şi plină de energie (nu puteam ţine pasul cu ea, rămâneam în urmă…),  şi nu în ultimul rând, o persoană deosebită , mereu pregătită să dăruiască celorlalţi (în special nouă) încredere, optimism, putere, curaj şi poftă de viaţă.

           A fost minunat, au fost momente unice de care ne vom aminti mereu!

                                                                                                                             Airinei Miruna

                                                                                            

O zi cu adevarat….ALTFEL

Excursia tematică ,,Prietenii literare,, a avut rol educativ şi informativ, deoarece elevii au vizitat cele mai cunoscute obiective turistice şi culturale ale orasului Iaşi, un oraş fermecător în care se împleteşte armonios trecutul cu prezentul.  Am dorit, în primul rând,  să pătrundem în spaţiul cultural, literar prin  vizitarea locurilor în care au trăit şi şi-au marcat existenţa marele scriitor Ion Creangă şi poetul nepereche Mihai Eminescu.

Prinsă parcă într-o eternă copilarie, Bojdeuca lui Creanga, un loc minunat, rustic, a fost un cămin al inspiraţiei - aici au luat naştere frumoasele ,, Amintiri din copilărie,, şi multe alte poveşti şi povestiri care ne-au încântat copilaria şi nu numai. A fost cu atât mai emoţionant cu cât ştim că pragul acestei case a fost călcat de însuşi Eminescu, bun prieten cu scriitorul.

Bojdeuca este un simbol cultural, pentru că se identifică, adesea, cu oglinda autentică a valorilor româneşti, care dau identitate şi unitate unui neam.

Am păşit apoi într-un alt spaţiu simbolic… Teiul lui Eminescu. Sonoritatea acestui cuvânt deja te transpune în alt plan, o dimensiune lirică, muzicală, diafană.

Aici venea poetul, deseori, pentru a scrie poezii, aici îşi găsea inspiraţia. Am aflat că acest copac a rezistat cu stoicism intemperiilor vremii - a fost lovit de trasnete şi rupt de furtuni, dar s-a încăpătânat să-şi revină şi, cu privirea falnică, veşnic învingător, străjuieşte Parcul Copou, un spatiu al eternităţii şi al melancoliei veşnice.

Am simtit parfumul acelor vremuri, am avut senzaţia că poetul încă respiră  în parc , am simtit că spiritul lui Eminescu sălăşluieşte  în crengile copacului. Întreg orasul parca e cuprins de o aură poetică  impregnată de mirosul şi suflul cald al teiului.

         În plimbările prin Copou, Mihai Eminescu s-a îndrăgostit de tei, venind deseori să-si adune gândurile sau să discute cu bunul său prieten, Ion Creangă, pe o bancă aflată la umbra protectoare a teiului.

         În acest parc marele poet se întâlnea şi cu Veronica Micle, locul rămânând şi astazi o marturie a iubirii lor şi un simbol al romantismului în Iaşi.

După ce am luat o gură de oxigen şi ne-am încărcat cu o doză de linişte şi împlinire sufletească de la acest arbore genial, am vizitat Muzeul Mihai Eminescu – o clădire în care am văzut obiecte, tablouri, cărţi în primele ediţii cu poezii de Eminescu, ediţii rare, fotografii şi multe altele care amintesc de numele acestui geniu al literaturii.

Acolo am găsit un loc ce ne-a încărcat spiritual, un spaţiu cultural ce ne invită si ne îndeamnă totodata la meditaţie, la lectură, la cultură.

         Leaganul frunzelor acompaniat de adierea fina a vantului ne multumeste  pentru  vizita si ne propune sa revenim sa ascultam povestea si cantecul lui Eminescu.

 Am remarcat, cu mare bucurie, curiozitatea si plăcerea elevilor mei cu care au întâmpinat oraşul ,,prieteniilor literare,, remarcând, la final, că o parte din setea de informaţii referitoare la tematica excursiei a fost satisfăcută.

 Am ignorat orice disconfort, am refuzat să fim cuprinşi de nelinişte, de teama de eşec, de banalitate şi am trăit din plin această aventură de o zi la cote maxime.

A fost o zi cu adevărat …ALTFEL!

                                                                                                Prof. diriginte, Airinei Cristina