Cântec femeiesc
de ADRIAN PĂUNESCU
Părem nimic și
nu-nsemnăm nimica
Doar niște “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenți, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Și-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreț, nimic impunător.
Schimbandu-și dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia pași ce au facut prin casă
Și pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac și tot ce fac se vede
Ba strică mult si ele-ndreaptă tot
Și de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc si nu mai pot.
Așa e mama si a fost bunica
Și ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ață
În fiecare lanț facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viață
Dar e și imposibil făra noi…
Doar niște “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenți, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Și-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreț, nimic impunător.
Schimbandu-și dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâtia pași ce au facut prin casă
Și pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns si dincolo de cer.
Ei fac ce fac și tot ce fac se vede
Ba strică mult si ele-ndreaptă tot
Și de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc si nu mai pot.
Așa e mama si a fost bunica
Și ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.
Suntem veriga firului de ață
În fiecare lanț facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viață
Dar e și imposibil făra noi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu