Nostalgic aşteptată, pe solitare maluri,
In pragul unei dalbe şi sfinte primăveri,
Cu torţe vii, ca luna ce trece prin portaluri,
Mi te apropii dulce şi plină de mister.
Imi spui un vis de-aseară, şi-aud cum bate vântul.
La geam, cu flori în mană, cu ţipăt de cocor.
Îmi spui un vis de-aseară, şi-mi pare ca-nainte
Mi l-a mai spus odată un straniu călător.
Un beţigaş penelul îl porţi de colo-ncoace,
Şi umbra mea se lasă pictată pe carton.
Ce arde-n mine-i umbra pe-o insulă de pace,
Ca soarele ce-apune: o pată pe plafon.
Aşterni culori, de toate, poieni întregi cu fluturi.
Mai pui şi piţigoii să suiere în crâng.
Şi umbra mea tresare ca-n noapte alaută
Cand o cuprinde dorul salbatic şi nătâng.
Intarziate patimi, cascade în surdină,
Făclii aprinse-n larguri, sub orizont stingher.
Vei mai veni aievea? Să te aştept şi maine?
Ce zici, faptură dulce şi plina de mister?
Autor: George Meniuc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu