Pentru inceput au pasit sfiosi in vechea Mitropolie , unde rand pe rand au fost inscaunati marii domnitori ai Moldovei incepand cu PETRU I MUSAT.
Au trecut apoi printr-o padure de aur, goala si trista ca un palat parasit, strabatuta de izvoare vesele si neobosite. Au ajuns la marginea unei imparatii numita : MUZEUL SATULUI –pe care strabatand-o au inteles cine sunt , afland despre obiceiurile si traditiile neamului romanesc.
Intr-o clipa s-au avantat spre mijlocul unei poienite impodobita in culoare si lumina unde ii astepta calare domnitorul STEFAN CEL MARE. Sub privirea lui increzatoare si plina de bunavointa
s-au depanat povesti, s-au cantat cantece si s-au incins jocuri indragite. Si pentru-a cata oara moldovenii au reusit sa-i invinga pe turci?! Cu greu, si-au luat ramas-bun de la viteazul domn legandu-se prin juramant ca-i vor apara tara cu vrednicie.
Au incalecat pe caii nazdravani si au zburat spre ultima imparatie pe care isi propusera s-o viziteze: BIBLIOTECA JUDETEANA. Aici au petrecut momente de neuitat impreuna cu o zana buna care i-a purtat printr-o lume plina de comori si i-a invatat cum sa dobandeasca margaritarul pretios al INTELEPCIUNII. Au inteles ca si-au descoperit prieteni pe viata…
Si cum totul e bine cand se sfarseste cu bine, fericiti si multumiti au plecat spre casele lor, nerabdatori sa-mpartaseasca bucuria cu cei dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu