O zi din săptămâna „Școala altfel” petrecută în dulcele
Târg al Ieșilor
Pregătiţi
să descifrăm necunoscutul, am pornit plini de speranţă,
de nerăbdare şi energie în ultima excursie în care urma să fim împreună ca un
colectiv unit ce suntem. Am oprit timpul, am oprit şi trenul… şi am îmbrăţişat
fiecare clipă pe care am petrecut-o alături de prietenii mei.
Am avut parte de mici obstacole(s-a
stricat locomotiva şi am aşteptat două ore, într-o haltă, să se remedieze
situaţia, colegei noastre, Isabela, i s-a rupt încălţămintea din cauza
mersului, la întoarcere era cât pe ce ca trenul accelerat să plece fără noi…),
însă am reuşit să trecem peste aceste ,, neplăceri,, care până la urmă au fost
deliciul excursiei.
Am avut parte de momente amuzante, de
răsturnări de situaţie, momente emoţionante, unice care ne-au unit, care ne-au
făcut mai apropiaţi şi mai sinceri.
Alături de
celelalte excursii la care am participat împreună cu doamna dirigintă,Cristina
Airinei, aceasta a fost una specială, plină de emoţie, cred că va rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri din
gimnaziu.
Am cunoscut oameni noi, un oraş nou, o nouă
istorie, o nouă poveste, o nouă… dirigintă – prietenă de nădejde, bună şi plină
de energie (nu puteam ţine pasul cu ea, rămâneam în urmă…), şi nu în ultimul rând, o persoană deosebită ,
mereu pregătită să dăruiască celorlalţi (în special nouă) încredere, optimism,
putere, curaj şi poftă de viaţă.
A fost minunat, au fost momente
unice de care ne vom aminti mereu!
Airinei Miruna
O zi cu
adevarat….ALTFEL
Excursia tematică ,,Prietenii literare,, a avut rol educativ şi informativ,
deoarece elevii au vizitat cele mai cunoscute obiective turistice şi culturale
ale orasului Iaşi, un oraş fermecător în care se împleteşte armonios trecutul
cu prezentul. Am dorit, în primul rând, să pătrundem în spaţiul cultural, literar prin
vizitarea locurilor în care au trăit şi
şi-au marcat existenţa marele scriitor Ion Creangă şi poetul nepereche Mihai
Eminescu.
Prinsă parcă într-o eternă copilarie, Bojdeuca lui Creanga, un loc minunat,
rustic, a fost un cămin al inspiraţiei - aici au luat naştere frumoasele ,,
Amintiri din copilărie,, şi multe alte poveşti şi povestiri care ne-au încântat
copilaria şi nu numai. A fost cu atât mai emoţionant cu cât ştim că pragul
acestei case a fost călcat de însuşi Eminescu, bun prieten cu scriitorul.
Bojdeuca este un simbol cultural, pentru că se identifică, adesea, cu
oglinda autentică a valorilor româneşti, care dau identitate şi unitate unui
neam.
Am păşit apoi într-un alt spaţiu simbolic… Teiul lui Eminescu. Sonoritatea
acestui cuvânt deja te transpune în alt plan, o dimensiune lirică, muzicală, diafană.
Aici venea poetul,
deseori, pentru a scrie poezii, aici îşi găsea inspiraţia. Am aflat că acest
copac a rezistat cu stoicism intemperiilor vremii - a fost lovit de trasnete şi
rupt de furtuni, dar s-a încăpătânat să-şi revină şi, cu privirea falnică,
veşnic învingător, străjuieşte Parcul Copou, un spatiu al eternităţii şi al
melancoliei veşnice.
Am simtit parfumul
acelor vremuri, am avut senzaţia că poetul încă respiră în parc , am simtit că spiritul lui Eminescu
sălăşluieşte în crengile copacului. Întreg
orasul parca e cuprins de o aură poetică impregnată de mirosul şi suflul cald al
teiului.
În plimbările prin Copou, Mihai
Eminescu s-a îndrăgostit de tei, venind deseori să-si adune gândurile sau să
discute cu bunul său prieten, Ion Creangă, pe o bancă aflată la umbra
protectoare a teiului.
În acest parc marele poet se întâlnea şi
cu Veronica Micle, locul rămânând şi astazi o marturie a iubirii lor şi un
simbol al romantismului în Iaşi.
După ce am luat o gură de oxigen şi ne-am încărcat cu o doză de linişte şi
împlinire sufletească de la acest arbore genial, am vizitat Muzeul Mihai
Eminescu – o clădire în care am văzut obiecte, tablouri, cărţi în primele
ediţii cu poezii de Eminescu, ediţii rare, fotografii şi multe altele care
amintesc de numele acestui geniu al literaturii.
Acolo am găsit un loc ce ne-a încărcat spiritual, un spaţiu cultural ce ne
invită si ne îndeamnă totodata la meditaţie, la lectură, la cultură.
Leaganul
frunzelor acompaniat de adierea fina a vantului ne multumeste pentru
vizita si ne propune sa revenim sa ascultam povestea si cantecul lui
Eminescu.
Am remarcat, cu
mare bucurie, curiozitatea si plăcerea elevilor mei cu care au întâmpinat
oraşul ,,prieteniilor literare,, remarcând, la final, că o parte din setea de
informaţii referitoare la tematica excursiei a fost satisfăcută.
Am ignorat orice
disconfort, am refuzat să fim cuprinşi de nelinişte, de teama de eşec, de
banalitate şi am trăit din plin această aventură de o zi la cote maxime.
A fost o zi cu adevărat …ALTFEL!
Prof.
diriginte, Airinei Cristina
.jpg)
.jpg)
