Odată trăia un împărat roman al cărui nume era Claudius al II-lea. El a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaţilor romani nu doreau să meargă în luptă. Împăratul s-a gândit că, în locul luptei, bărbaţii preferau să stea acasă cu familiile lor.
În consecinţă, Claudius a decis că niciunul dintre soldaţii din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbate să meargă la război şiş a lupte ca nişte adevăraţi soldaţi. Valentin, care era un preot creştin, credea că dreptul oamenilor de a se căsători era dat de la D-zeu iar Claudius nu avea dreptul să-l interzică. El a căsătorit în secret cupluri, cununiile fin făcute în locuri secrete, pentru a nu putea fi găsit de împărat. Într-un final Claudius l-a găsit şi l-a arestat. Lui Claudius i-a plăcut personalitatea lui Valentin, considerând că este un om tânăr şi înţelept. L-a încurajat să renunţe la creştinism şiş a devină soldat roman. Când Valentin a refuzat, a fost întemniţat şi condamnat la moarte. Până în ziua execuţiei el a trimis scrisori de adio către prietenii săi şi le-a semnat scriind “Adu-ţi aminte de Valentin al tău”.